Perioada interbelica a adus cu sine prelucrarea cânepii la scara industriala. Rentabilitatea si câstigurile mari aduse de aceasta noua ramura a industriei a determinat Ministerul Agriculturii sa încurajeze taranii sa produca cânepa peste trebuintele lor personale.
Astfel metodele arhaice, manuale de prelucrare a cânepii au fost treptat înlocuite de masini. De la semanatul cu mâna s-a trecut la semanatul cu semanatoarea. Cânepa de samânta se punea la 55-53 cm distanta folosindu-se cam 15-20 kg de samânta la herctar. Pentru cânepa de fuior statul dadea între 90-100 kg samânta la ha.
Soiurile cultivate în România pentru necesitati de stat au fost, între cele doua razboaie, Cânepa Carmagnola, Cânepa Fleischmann si soiul românesc de Dumbraveni.
Cânepa Carmagnola avea o înaltime de 2-3 m si se recolta la sfârsitul lui august,fiind mai târzie decât cânepa româneasca. Productia de fibra la un jugar era în vestul României de 500-800 kg. Fibrele erau de o calitate superioara, iar fuiorul lung, moale si alb.
Cânepa Fleischmann, originara din Ungaria, era tot o cânepa cu talie înalta si cu productii ridicate de tulpini. Fuiorul era lung, subtire si rezistent iar planta se recolta mai devreme decât Carmagnola.
Preluata la nationalizare de statul comunist, industria de prelucrare a cânepii a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa. Daca în 1988 se cultivau 359.000 ha cu cânepa, în 1989 România a ajuns sa cultive cu cânepa 439.000 ha si sa devina a patra tara producatoare de cânepa din lume, dupa CSI, CHINA si India, fiind urmata de Polonia,Ungaria si Jugoslavia. Cele mai potrivite pentru cultura cânepii s-au dovedit a fi teritoriile din vestul tarii :Nadlac, Iratos(Jud.Arad), Sinnicolau Mare, Deta, Jimbolia(j.Timis), Palota(j.Bihor), etc.
Filatura din Falticeni era considerata cea mai mare din Europa, productia ei plecând aproape în exclusivitate la export.
Dupa 1990 a urmat prabusirea. Industria de prelucare a intrat într-un cerc vicios : cânepa nu se mai semana, fabricile nu aveau ce prelucra, au pierdut piata.Urmarea a fost previzibila : s- au închis majoritatea topitoriilor si filaturilor de cânepa.
Si ca si cum acest colaps industrial n-ar fi fost îndeajuns, prin Legea 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, în România se interzicea cultivarea “canabisului”,fara nici o alta specificare. Acest fapt se datoreaza asimilarii cânepii industriale canabis sativa cu cânepa care are un indice halucinogen ridicat, canabis indis.
Au fost necesari 5 ani ca sa fie corectata legislatia si sa se treaca de la formula “interzis” la “cultivare controlata”, adica autorizata pe baza unor contracte.
În urma acestor framântari, din cele 36 de unitati prelucratoare de cânepa au ramas doar 4-5 topitorii, care supravietuiesc cu greu.
Si asta în conditiile în care România este unica tara din lume care prelucreaza cânepa 100% flausata, ceruta de Japonia si care foloseste fibra textila de cânepa din fir rasucit în confectii.

Fabrica de cânepa din Iratos s-a deschis în anul 1930, devenind în timp una dintre cele mai renumite din tara. Se semanau cam 600 de ha de cânepa, prin contractare cu satele din jur, Iratos, Turnu si Dorobanti.
Topirea se facea în bazine speciale, prevazute cu macarale care ridicau cânepa. Pentru ca apa era rece cânepa ramânea cam doua luni în bazine. În 1978, a fost forat un put de apa termala, care introdusa în bazine a scurtat operatia de topire la 3-4 zile.
Dupa ce se scotea din bazine, cânepa era pusa în picioare, pe câmp la uscat, 2-3 saptamâni daca era vreme ploioasa. Melitatul se facea cu utilaje rusesti.
Fiind subordonata Trustului inului, cânepii si bumbacului din Bucuresti, productia fabricii mergea fie la export în tari precum R.D.G. sau Rusia, fie în tara la filaturi.
Dupa 1990, destinul fabricii trece prin momente duale, pâna în 1999, fabrica de la Iratos detinea majoritatea plantatiilor de cânepa din tara.
Pentru ultima oara gasim fabrica pe lista întreprinderilor care proceseaza cânepa în anul 2003. În acel an în judetul Arad s-au mai cultivat înca 760 ha iar fabrica avea 125 de angajati.
În ciuda tuturor acestor performante, care determina cuprinderea fabricii în programul guvernamental de investitii, schimbarea conducerii, preluarea ei de catre o alta firma româno-germana, care vinde stocurile fara sa mai produca, duce la acumularea unor datorii, care determina AVAS sa o vânda la licitatie pentru recuperarea acestora. O parte din utilaje au fost cumparate de fabrica de cânepa din Nadlac, iar restul s-au vândut ca fier vechi.
Azi din fabrica care a detinut decenii la rând 75% din productia nationala de cânepa-din care 80% mergea la export în Ungaria si Iugoslavia- n-au mai ramas decât peretii fostelor hale si imensul câmpul de uscare pustiu.

Fabrica de cânepa din Nadlac a functionat din anii 1930, ca o sectie a fabricii din Iratos, dar cu o istorie si o evolutie proprie. Despre metodele de prelucrare industriala a cânepii ne-a povestit Maria Molnar, care a lucrat la fabrica din 1968 pâna în 1990. Munca era foarte grea, se lucra în praf, inclusiv, sâmbata si duminica si de sarbatori în flux continuu. Daca la topit lucrau mai ales barbatii, munca fiind extrem de solicitanta fizic, în fabrica procesau cânepa femeile. Cânepa topita trecea prin zdrobitor, care zdrobea tulpina, apoi prin turbina care o pieptana si scotea fuiorul, dupa care mergea la sortare. Câltul trecea prin scuturator si apoi prin imobilator, care îl curata din nou, iar în cele din urma era facut baloti.
Dupa 1990 fabrica s-a privatizat, a obtinut chiar succese pe piata, exportând în fosta Iugoslavie si Ungaria, dar datorita costurilor ridicate de productie, pe moment marfa a ramas stocata, iar fabrica în asteptarea altor investitori care ar putea relansa productia.

În anii 1970 si-au început activitatea fabricile din Sânicolaul Mare (jud. Timis). Astfel, în 1970 s-a deschis Fabrica de cânepa, urmata în 1973 de Fabrica de placi aglomerate, din puzderie de cânepa si în 1975 Fabrica de filatura de cânepa. Numarul angajatilor a depasit cifra de 800 de oameni, erau folositi cam 15-20 oameni la ha, iar pentru necesitatile fabricii erau cultivate cu cânepa cca 12 000 ha la CAP. Despre activitatea si istoricul fabricii ne-a vorbit ing. Staicu care ne spunea despre aceasta ca era cea mai mare filatura si topitorie din tara.
În perioada 1985-1990 complexul industrial oferea spre vânzare pe piata româneasca si la export, o gama larga de produse finite:placi aglomerate, tesaturi din fire de cânepa, saci textili,fibre de cânepa.
Dupa 1990 lucrurile au început sa se deterioreze. N-a mai fost plan de însamântari, oamenii au schimbat culturile. Li s-a parut ca în cazul cânepii banii sunt greu de recuperat. Fabricile n-au mai avut materie prima, liniile tehnologice nu puteau fi pornite pentru cantitati mici. Costurile au devenit prea mari.
Asa s-a ajuns ca din faima de altadata azi sa nu mai existe nimic. Privatizarea a însemnat si în acest caz moartea fabricilor de prelucrare a cânepii. Activitatea a încetat în 1997. Vechile utilaje au fost vândute la fier vechi.

Fabrica de cânepa din Carei, este una dintre putinele care au rezistat în contextul scaderii cantitatii de cânepa însamântata si a legislatiei prohibitive a cultivarii cânepii promovata prin legea 143 din 2000 care trece cânepa pe lista plantelor ce contin substante psihotrope.
În 2005, fabrica a fost privatizata, luând denumirea de S.C. Carpic S.A. Noua conducere a fabricii este preocupata de noile tehnologii de prelucrare a cânepii, cum ar fi topirea cânepii la roua practicata în Germania, sau topirea cu enzime aflata înca în stadiu de cercetare, dar care ar reduce mult costurile de productie. Deocamdata se asteapta explozia cererii de fibra de cânepa pe piata.

Fabrica din Szeged este cea mai mare fabrica de cânepa din Europa Centrala, cu o vechime de peste 125 de ani.
În Ungaria sfârsitului de secol al XVIII-lea, procesarea cânepii se facea prin intermediul micilor mestesugari fabricanti de frânghii. Din rândul acestora face parte familia Bakay, care îsi muta atelierul de la Zenta la Szeged, în anul 1801.
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Bakay Nandor preia atelierul aflat pe marginea falimentului si redreseaza situatia datorita experientei sale manageriale dobândita în cei 6 ani de stagiu profesional efectuat în strainatate. În urma unei dezvoltari dinamice si a unei politici de piata competente, în scurt timp activitatea se relanseaza, si în consonanta cu schimbarile timpului, atelierul devine fabrica.
În prezent, la Kompolt, functioneaza Centrul de Cercetare Agricola GATE Fleischmann Rudolf, care se ocupa din 1920 cu ameliorarea calitatii cânepii. Pe lânga acesta functioneaza si un mic SRL care cultiva cânepa pentru samânta, pe o suprafata de 200-300 hectare.
Cânepa de Kompolt este omologata si este considerata cel mai bun soi pe plan mondial. Este recunoscuta de statul austriac, german, elvetian, englez si olandez.
Productia anuala de cânepa este determinata de cererea industriala. În Ungaria functioneaza în prezent doua uzine prelucratoare: Elso Magyar Kenderfonó Rt., la Szeged, si Hungarohemp Kenderipari és Logisztikai Rt, la Nagylak.

Statiunea de cercetare si dezvoltare agricola Lovrin a fost înfiintata în 1946, iar cercetarile în domeniul cânepii au fost initiate în 1957. Aici sunt studiate si dezvoltate cu o pasiune rar întâlnita de catre cercetatorii laboratorului, soiurile de cânepa ce urmeaza sa fie cultivate. Primul soi dioic creat, la care statiunea din Lovrin a colaborat, a fost Fibramulta 151, omologat în 1965.
Al doilea soi de cânepa, cu o arie mai mare de extindere în cultura a fost Lovrin 110, creat de statiune prin selectie individuala repetata asupra unei populatii de Silistra, provenita din Bulgaria.
Soi de cânepa dioica cu cea mai buna fibra si productie acceptabila de samânta este cultivat în Câmpia de Vest si în sudul Transilvaniei.
În plus, având o plasticitate ecologica ridicata,soiul Lovrin 110 poate realiza productii stabile în toate zonele de cultura ale cânepii din România si chiar din tarile Uniunii Europene.
A fost omologata în 1981 si recunoscuta de Uniunea Europeana datorita cantitatii scazute de THC(sub 0,2%).
În anul 2006,grupul de cercetatori care lucreaza în laboratorul de ameliorare a cânepii a câstigat un proiect de cercetare si promovare a unor soiuri de cânepa pentru fibra si samânta cu un continut de THC sub 0,2%,limita admisa de Uniunea Europeana.
În prezent sunt obtinute si în curs de testare liniile noi de cânepa dioica Lovrin 200 , Lovrin 201 si Lovrin 202, având 25% fibra bruta si 35% fibra tehnica.

S.C. Cânepa Româneasca S.A., înfiintata în 1999, are ca principal obiectiv refacerea a unui circuit al cânepii, de la samânta pâna la produsul final.
Împreuna cu Statiunea de cercetari din Lovrin, S.C. Cânepa Româneasca S.A. au initiat un amplu proiect de relansare a culturii cânepii si a prelucrarii cânepii, proiect de a fost premiat în martie 2003 la Geneva de Comisia Economica ONU pentru Europa la categoria „Resurse nationale” .
Pentru a aduna la un loc producatorii, procesatorii si potentialii clienti straini, S.C. Cânepa româneasca S.A. în colaborare cu Statiunea de cercetari Lovrin a initiat începând cu anul 2002, o zi a cânepii, în care alaturi de discutii sa aiba loc si prezentari de produse.
Tot la Statiune a fost amenajata o casa a cânepii, în care strainii pot sa vada de la unelte traditionale pâna la ultimele produse din cânepa. De asemenea se doreste reabilitarea confectiilor din cânepa, cunoscându-se tendintele de promovare a hainelor ecologice.

S.C. Firi – Vigonia S.A. Timisoara, desprinsa din fostele Uzine Textile Timisoara în anul 1992 si privatizata initial sub numele de RI-FI Filatura Vigonie SRL ,cu 50 de angajati, este azi o firma cu capital integral privat specializata în domeniul textil,cu urmatoarele activitati de productie: o filatura de vigonie;un atelier de tesut mecanic,care produce tesaturi tip in,tip cânepa si vigonie,cu destinatie îmbracaminte exterioara,îmbracaminte de protectie,articole tehnice si tesaturi de uz gospodaresc;un atelier de tesut cu razboaie manuale,un atelier de confectii, un atelier de tricotat din firele produse de firma,o linie de vata hidrofila pentru uz medicinal.
Nevoia de a supravietui a orientat în anul 2007 productia spre fire de
vigonie dar interesul pentru fibra naturala nu s-a piedut.În magazinul de prezentare mai sunt stocuri de pânza Liuba ( cânepa în amestec cu bumbac) iar conducerea asteapa comenzi, pentru a reporni productia de fire si tesaturi ecologice.


În ultimii zece ani, în statele Uniunii Europene, cultura cânepii a luat un avânt deosebit în urma propunerii Comisiei Europene de a subventiona aceasta cultura care astazi se concentreaza în urmatoarele state: Franta (54%), Germania (11%), Marea Britanie (9%), Polonia (6%), Italia (6%), Spania (4%), Ungaria (3%), Cehia (2%).
Cânepa este o planta complexa cu aplicatii multiple:
- în industria textila pentru confectionarea de îmbracaminte ecologica;
- în industria constructiilor se realizeaza din cânepa materiale izolante, elementi fonoabsorbanti si termoizolanti, respectiv fibra pura, folosita la captusirea mansardelor, ca un substitut la materialele cancerigene folosite pâna recent;
- în industria constructoare de masini din fibra de cânepa învelita printr-un procedeu special în plastic este utilizata în producerea unor componente ale masinilor;
- în industria cosmetica, este utilizata la realizarea spumei de dus, a sapunului, cremelor si a detergentilor;
- samânta de cânepa are un continut de 30-33 % ulei, putând fi utilizata la fabricarea uleiului; de asemenea datorita calitatilor sale nutritive poate fi folosita în alimentatia umana si animala,putând fi un potential substitut pentru soia;
- semintele de cânepa pot fi utilizate si pentru obtinerea alcoolului, cu costuri mult mai reduse decât procedeele clasice.


CÂNEPA - PRELUCRARE INDUSTRIALA